Cum putem construi o narațiune vizuală despre patrimoniul industrial la Someș care să contribuie la resemnificarea lui? Cum putem găsi o abordare care să nu fie nici amnezică și nici nostalgică? Cum putem surprinde în imagini cronica abandonului, dispariției sau aproprierii? 

Când vine vorba de reamenajarea râurilor din oraș, cum putem găsi un echilibru între accesibilitatea pentru oameni și biodiversitate?

În cazul zonelor industriale de la Someș, atât Planul Urbanistic General și cât și documentația pentru Master planul pentru Someșul Mic menționează patrimoniul industrial valoros ca element care trebuie păstrat. Dar niciunul dintre aceste documente nu stabilește ce e valoros și nici cine și cum face această evaluare. De asemenea, strategiile și proiectele Uniunii Europene privind dezvoltare durabilă a orașelor menționează și ele patrimoniul industrial și culoarele verzi-albastre ale râurilor ca resurse ale regenerării urbane. 

Despre moștenirea construită a perioadei Războiului Rece se vorbește deseori în spațiul public în termeni negativi ca fiind “ruine”, “relicve”, “clădiri staliniste”, “construcții comuniste” etc. Pentru mulți oameni aceste clădiri sunt amintirea unui trecut traumatic sau nefericit care trebuie șters cât mai repede pentru a face loc unui oraș cu totul nou, construit de la zero. Pentru alții aceste clădiri sunt o sursă de nostalgie. Dar tocmai această nostalgie este pentru ceilalți periculoasă pentru că, zic ei, idealizează o perioadă întunecată. Dincolo de discuția despre afect, reutilizarea clădirilor existente rămâne cea mai viabilă măsură pentru reducerea amprentei de carbon rezultate din industria construcțiilor. Numai că încă nu ne-am împăcat cu trecutul nostru recent și nici nu am discutat așezat ce și cum ne asumăm ca moștenire construită a acestei perioade. Avem toate motivele să numim această moștenire construită patrimoniu disonant. 

Patrimoniu disonant este un concept utilizat în Blocul Estic pentru a explica relația cu moștenirea construită din perioada Războiului Rece. Termenul “disonant” face trimitere la ceva ce nu e unanim acceptat sau apreciat și față de care avem atitudini și opinii diferite. E un “măr al discordiei” care naște narațiuni divergente și controverse, fertile democrației, care merg dincolo de valoarea arhitecturală.

O percepție similară există și în ce privește patrimoniul natural al Someșului. Pentru unii oameni malurile Someșului din zona industrială sunt  “neîngrijite”, “murdare“ și “nesigure”. Pentru alții porțiunea aceasta de Someș este un loc în care natura și-a manifestat forța regenerativă. Studiul de mediu realizat pentru Master planul pentru Someș consideră că de-a lungul Someșului există un habitat valoros de zăvoaie cu o biodiversitate deosebită.Ironic e când pretindem că facem regenerare urbană stopând tocmai acest proces natural regenerativ.

Ce facem

Vom face cercetare în teren, cartare, documentare, vom participa la prezentări și discuții, iar apoi vom concepe hărți, diagrame sau colaje despre patrimoniu industrial și natural la Someș. Discutăm și poate căutăm împreună răspunsuri la întrebările de mai sus. Ne propunem ca utilizând mijloace fotografice și grafice să spunem narațiuni ale Someșului post-industrial. 

Rezultatul workshop-ului va fi prezentat sub forma unei broșuri și va pregăti o expoziție ulterioară.

Unde

Worskshop-ul se desfășoară în Cluj-Napoca, va explora zone de-a lungul Nadășului și Someșului. Activitatea se va desfășura pe teren și la sediul Asociației MiniMASS.

Când

3 – 11 iulie 2024 — Mai multe detalii despre programul și desfășurarea atelierului vom discuta împreună la startul workshop-ului.

Înscrierile se fac până duminică, 30 iunie, completând acest formular scurt. Studenții selectați vor fi anunțați în 1 iulie.

Sunt disponibile 8 locuri pentru workshop.

Coordonatori workshop #1

Adriana Măgerușan, Verona Musteață, Martha Moroșan

Workshop-ul se desfășoară în cadrul proiectului cultural Someșul Post Industrial. Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.