Proiectul Mozaicul Viu al Someșului a fost una dintre inițiativele câștigătoare la Concursul de proiecte Someș Delivery 2020. Ideea a presupus două tururi ghidate pe Someș, unde participanții, alături de specialiști au prelevat probe de nevertebrate acvatice de pe maluri (sau din albie, acolo unde a existat coborâre la apă) și le-au analizat în tăvi. Participanții au avut la dispoziție un adevărat „laborator mobil”, au folosit pensete, pipete și cristalizoare de plastic pentru izolarea celor mai importante grupe de nevertebrate. Lupele simple și explicațiile extrem de interesante au ajutat participanții să identifice grupele din care fac parte organismele găsite și în ce fel sunt acestea importante pentru râu. Mai jos este un articol redactat de organizatoarele primului tur, iar la finalul articolului găsiți și o demonastrație video.

Un articol de Karina Battes și Loredana Peca 

Karina Battes

Sunt lector la Facultatea de Biologie și Geologie, Universitatea Babeș-Bolyai și lucrez de 20 de ani, de la terminarea facultății, în echipa de hidrobiologie a departamentului nostru. Pentru că mi-am ales din convingere meseria de ecolog, vreau să împărtășesc din pasiunea mea pentru mediul acvatic la cât mai multă lume. De ce? Pentru că noi studiem o lume ascunsă ochiului publicului, o lume acvatică ce prinde formă doar mărită sub lupă sau microscop. Astfel că am răspuns cu bucurie la propunerea de a ghida turul hidrobiologic pentru a descoperi fantasticul univers al nevertebratelor din Someșul Mic, în cadrul proiectului MOZAICUL VIU AL SOMEȘULUI, realizat sub auspiciile DIN FILELE NATURII, una dintre ideile câștigătoare din cadrul concursului Someș Delivery 2020.

Nu e prima dată când fac o astfel de demonstrație. Am mers cu studenții pe teren de nici nu mai știu câte ori, și am luat probe folosind metode asemănătoare celor arătate sâmbătă, la tur. Dar ce mi-a plăcut în mod special acum a fost entuziasmul celor mici. Ei au fost cei mai curajoși, au intrat fără rezerve în apa Someșului, au găsit o sumedenie de trihoptere, diptere, ba chiar si un efemeropter. Cred ca a fost o experiență inedită și pentru ei, să găsească pe partea nevazută a pietrelor gâze care mișcă. A, și ceva foarte important: nici un copil nu mi-a zis că îi e frică sau scârbă de micile vietăți mișcătoare! Ceea ce nu pot spune despre toți studenții mei…

După ce am colectat nevertebratele, am mers cu toții la mesele amenajate special pentru tur (folosind Cubeș-ul, o instalație ingenioasă, propusă și realizată tot în cadrul concursului Someș Delivery din acest an). Folosindu-ne de lupe, cristalizoare, pense, pipete, chei de determinare (vedeți ce științific a fost totul?) am ”pescuit” organismele și le-am identificat, pozat, admirat. Am găsit nouă grupe de nevertebrate: viermi (râme acvatice, lipitori), moluște (melci), acarieni acvatici, crustacee (isopode) și multe larve de insecte (trihoptere, efemeroptere, chironomide și simulide).

În concluzie, nu pot să spun decât că sunt fericită că am ghidat acest tur hidrobiologic, mulțumesc mult organizatorilor și tuturor celor care au avut răbdare și curiozitate să ne fie părtași la această experiență.

Colega mea, Mirela Cîmpean a organizat un al doilea tur (sâmbătă, 31 octombrie în Parcul Armătura) și sper sincer să reușim să mai organizăm astfel de evenimente.

A însemnat foarte mult și pentru mine ziua asta, la nivel foarte personal. Sigur, în primul rând mă bucur pentru copiii mei că au avut așa o activitate utilă și plăcută, însă și pentru „copilul” din mine a fost o mare bucurie să văd această inițiativă de punere în valoare social-educativă a zonei copilăriei mele (Parcul Feroviarilor și străzile înconjurătoare). Mihaela Aluaș

Loredana Peca 

Sunt biolog molecular, un „șoarece de laborator” care s-a săturat de stat între patru pereți și a început să iasă pe teren. Așa s-a născut pe sfârșitul verii acesteia un mic proiect personal, numit „Din Filele Naturii”, cu tururi entomologice, apoi hidrobiologice, acestea din urmă în cadrul Someș Delivery. Împărtășesc cu participanții bucuria descoperirii și redescoperirii naturii din jur, în toată fascinanta ei complexitate, ghidați de cercetători specializați în diferite domenii, care au capacitatea să traducă concepte abstracte și complexe, „pe limba oamenilor”.

Coordonarea proiectului Mozaicul Viu al Someșului a fost o provocare și o mare bucurie, în același timp. Să aduci oameni din diferite domenii împreună, să îi ajuți să iasă dintr-un anumit tipar și să privească prin „ochelarii” celorlalți, nu-i chiar un lucru ușor. A presupus o ieșire din zona de confort, cred, pentru toți cei implicați în organizare, dar asta a venit, cred, și cu multe satisfacții. Pentru mine una așa a fost, pentru că simt că la granița dintre discipline/domenii se naște întotdeauna ceva frumos, autentic, ce ține de întreg. Someșul e unul, și dacă facem un efort să ne schimbăm între noi ochelarii mai des, o să reușim să-l vedem în toată splendoarea lui, să-l înțelegem mai bine și să-l protejăm.

Turul hidrobiologic ghidat de Karina, cu o doză mare de energie și entuziasm a fost un adevărat festival al cunoașterii. Pentru mine, personal, cel mai frumos moment a fost reîntâlnirea cu scorpionul de apă (chiar dacă se afla „murat” într-un borcănel). Mi-a adus puhoi amintiri din vremea facultății, de la cursul de nevertebrate. Făcusem o adevărată pasiune în luarea de probe din bălți și lacuri și studierea lor la binocular. Mă uita Sfântu’ cu orele, picam în contemplarea universului microscopic, încercam să identific ceea ce vedeam acolo, fără ajutorul vreunui specialist și fără internet că eram în anii ’90, doar cu un tratat scris de VV Radu, multă răbdare și timp liber la dispoziție.

Evenimentul de sâmbătă e genul de eveniment pe care eu și fiica mea îl vânăm de-a dreptul, pentru care anulăm planuri pentru că sunt foarte puține de acest tip în Cluj-Napoca, iar acum, din cauza epidemiei, experiențele de învățare practică sunt și mai puține. Înainte mai aveam ocazia să vizităm un muzeu măcar. Ne-a plăcut foarte mult că nu am fost spectatori și că am fost lăsați, mai ales copiii, să se implice în activități cât de mult și-au dorit. Am apreciat foarte mult și explicațiile și răbdarea doamnelor cercetătoare. (Bianca Balea)