Someș Expres 2021 | Florești | Debarcaderul cu covor roșu
Într-o altă duminică toridă din luna iulie ne-am îndreptat din nou spre Florești, de această dată cu intenția de a discuta cu un reprezentant al Aquaparc-ului situat în vecinătatea barajului din cea mai mare comună din țară (în prezent numără peste 45.000 de locuitori, față de aproximativ 6.400, câți erau în 2010). La intrarea în această locație care forfota de lume în piscinele din interior, am fost redirecționată spre Pensiunea Casa Zânelor, care aparține, alături de Club Laguna, aceluiași patron, d-lui Mureșan.
În interiorul pensiunii, l-am găsit atât pe acesta, cât și pe d-na Crina Pop, administratoarea locației. Din discuția cu cei doi am aflat că această afacere e deschisă din 2008, ca răspuns la nevoia oamenilor din Florești, peste 50.000 de locuitori. În prezent vin chiar și din oraș și uneori cererea depășește oferta, mai ales după redeschiderea ansamblului după o lungă perioadă de nefuncționare, capacitatea sa fiind de 500 de persoane. Înainte, terenul aparținea CAP-ului din Florești. Serviciile oferite în cadrul complexului de agrement sunt diverse, iar familiile cu copii sunt principalii săi clienți. Cadrul natural este verde și liniștit în grădina din spatele pensiunii, comparativ cu agitația și muzica din zona ștrandului.
Dl. Mureșan locuiește în zonă și spune că nu folosește Someșul, fiind ocupat mai tot timpul cu cele trei spații pe care le deține. La întrebarea dacă a organizat activități pe lacul din baraj, a răspuns următoarele:
– Am avut debarcader pe acolo, acum cinci ani. Și statul român, adică cei de la Hidroelectrica, m-au pus să-l desființez. Pe motiv că e apa lor, nu e a oamenilor. Am avut și hidrobiciclete, cu pedală. Vreo trei ani a existat debarcaderul și l-am construit cu aprobarea lor, a celor de la București. Era un debarcader special, cu frontor care se urca și cobora, în funcție de nivelul apei. Dar s-a schimbat conducerea politică, și cel care a venit director la Hidroelectrica m-a dat în judecată.
Lumea venea, erau tineri care mergeau cu hidrobicicletele și se bucurau de lac. Nu aveam bărci cu motor, nu poluam, numai hidrobiciclete. Și mulți care mergeau cu hidrobicicletele, pedalau până către coada apei, unde sunt lebedele si rațele.
O plimbare cu hidrobicicleta era 10 sau 20 de lei. Puteai să mergi cât voiai, oricum nu era aglomerat, nu era cererea foarte mare.
Era foarte frumos debarcaderul, am avut și festivitate de nuntă acolo, puneam covor roșu, au fost și căsătorii care s-au oficiat acolo. De la debarcader au rămas doar scările.
Debarcaderul l-am dat la niște băieți și l-au pus pe Tarnița, că acolo e voie. Se bucură de numa’! 100 de mp avea debarcaderul. Avea 4 flotoare, enorme, lungi de 10 m.
Am făcut o investiție foarte mare, 2 miliarde și ceva, fonduri proprii. A fost o chestie pentru oameni, și aquaparcul l-am făcut tot pentru oameni, la fel și pensiunea și locul de joacă. Dar dacă sunt unii dobitoci care nu suportă pe unii pe care îi interesează, și privesc oamenii de afaceri ca pe niște …, ce să faci?! Toți bugetarii au bani de la noi.
Eu sunt din Cluj, numai că am cumpărat aici proprietatea asta și am investit.
Fiind lacul ăsta aici, aici, la noi aerul e foarte curat, pentru că și seara pe lac se lasă ozonul în zona asta. Aici, daca vii seara sau noaptea, dacă dormi la pensiune, așa dormi ca un copil. E foarte curat aerul față de alte zone. Plus că e liniște, mergeți în spate și vedeți că e o liniște de iți pușcă urechile. Se simte briza de la apa și e grozav!
Este pe malul Someșului o alee; ziceau cei de la primărie că vor să o amenajeze. Nu e ok pista de biciclete în acel loc, trebuie să fie pietonală. Nu cred că pista de biciclete e o alternativă la transport.
Primarul de acum e liberal, nu am o părere clară despre el, căci e nou. E foarte aglomerat. Ne cunoaștem de mai demult, am mai discutat cu el și i-am dat niște sfaturi, nu știu dacă va ține cont. Vezi că de unul singur nu poate face nimic !
La finalul conversației, d-na administratoare m-a condus în grădina pensiunii, o oază de recreere, de unde scările cu suport de metal verde, care ajungeau odată la debarcaderul din lac, se opresc în vârful dealului, lângă aleea ce înconjoară barajul.