Revenim la puntea care ne duce de cealaltă parte a Someșului și ne continuăm drumul spre zona de belvedere pe care o văzusem marcată pe o hartă de cei de la SD, în zona terenurilor agricole de pe deal. Trecem pe lângă serele din apropiere, nici de această dată nu e nimeni acasă, deși curtea e deschisă. De pe străduța îngustă ajungem la casele cu piscine și ajungem lângă o proprietate privată cu un lac de pescuit probabil, bar și terasă proprie, dar și câini de vânătoare pregătiți să apere spațiul. Nu ne-am dat seama ce e acolo mai exact, iar câinii ne țineau la distanță de persoanele zărite prin gard de cealaltă parte, dar părea o petrecere privată. Continuăm poteca care ajunge într-o pădure de conifere și foioase care se deschide în câmpii pline de flori. Înaintăm greu pe o potecuță croită deja printre florile ce ne ajung până la brâu, printre arbuști de mure și urzici, și ajungem după ceva vreme pe coama dealului, ca o faleză din pământ roșiatic, de pe care se vede cum șerpuiește Someșul sălbatic spre oraș. Din loc în loc se zărește plasticul cel omniprezent pe malurile sale, chiar și de la distanță. Vedem locuințele colective din apropiere și realizăm că nu vom ajunge azi acolo, se va însera în curând.

Da… cu agricultura în Florești, nu mai merge treaba

Se aude un huruit de tractor în câmpul de porumb din apropiere, așa că ne îndreptăm înspre locul cu pricina. Surprindem sub razele de apus ale soarelui cum tractorul culege baloți de paie și îi depune frumos împachetați. Cu un pic de jenă, îl întrerupem pe domnul din lucrul său pentru a afla perspectiva lui privind munca unui teren agricol, cum s-a schimbat zona pentru el, care e relația lui cu Someșul.

Oprește motorul și ne împărtășește puțin din viața personală:

– Mai am trei vaci, le țin pentru uz personal și mai am doi-trei vecini care mai cumpără lapte și la revedere! Înainte aveam mai multe, oamenii luau, oamenii de la blocuri nu chiar toți sunt veniți din Cluj, sunt la care le place laptele de casă, telemeaua de casă, un vițel, un porc de la casă, nu la toți le place carnea din Spania, Olanda, Germania… toți porcii injectați.

Cultura asta de porumb e a unui prieten, care are acolo sus pe deal vreo 650 de oi, sunt vreo 5 ha de porumb. Eu numa’ lucernă mai am. Deocamdată iau în arendă terenul, vreo 15 ha am, zona asta și jos acolo pe șes. Dar se gată și cu astea. Din familie toți am lucrat, eu, soția, mama, tata, … tata a ieșit la pensie. Am un băiețel de 11 ani. Nu vreau să ajungă ca și mine, că mie nu mi-a plăcut școala.

Da… cu agricultura în Florești, nu mai merge treaba.

Domnul cu care am vorbit se numește Adrian Peca și e deranjat de oamenii care merg cu peste 70/h pe șoseaua de ocolire, care trece spre str. Donath prin terenurile agricole.

Mai bine aici decât acolo jos, în balamuc

Pe acest drum o luăm și noi la vale pentru a ajunge înapoi la baraj ferindu-ne mai mereu de mașinile care trec pe lângă noi. Câteva căsuțe improvizate sunt chiar pe marginea drumului. Din curtea uneia, plină de jucării de plastic în jurul unei mese cu o umbrelă de soare și o căruță nefolosită de ceva vreme, iese o doamnă micuță, cu un tricou cu un cal imprimat.

„Locuiesc aici de 25 de ani. Înainte am locuit jos în sat, dar mie nu mi-a plăcut acolo, eu sunt născută la munte, în Valea Ierii, și mi-am luat bărbat de aici și am zis… mie nu îmi place gălăgia, mie îmi place liniștea.

Mi-a murit bărbatul, 9 luni a împlinit ieri, să-l ierte Dumnezo. Locuiesc aici singură. Mai am un băiat care stă aici lângă mine. A mers acum după cumpărături, că lucrează și ne cumpără mâncare pe două-trei zile, să nu meargă în fiecare zi jos. Baiatu’ stă cu copilul lui, că l-a lăsat mă-sa când avea doi ani, l-a părăsit. Io-l îngrijesc. Ce să fac cu el… Nu ți-i milă de un copil la doi ani, să îl lase mama și să se ducă… Și acuma dacă îl întrebi unde e mă-sa, spune că a murit, l-a părăsit și l-a lăsat. Acum împlinește patru ani. Să mi-l ție Dumnezo, că așa am de grijă de el ca de ochii mei. Îl cheamă Samir.

În gospodărie avem doi purcelași, caprele-s a lui baiatu’, nu-s ale mele. Am avut cal, căruță, căruța puteți să o vedeți uite, aici, stă de doi ani pe pană.

Mă descurc foarte greu, apă aducem de la Someș cu butoaiele. Nu avem nici curent. Pentru apa de băut se duce băiatul acolo sus la ciobani, este acolo izvor.

Am 65 de ani, 4 copii, 15 nepoți și 7 strănepoți și azi-mâine vine încă un strănepot. Aici numa’ un copil a rămas, restul s-au dus care cum… Copilul ăsta nu m-ar lăsa pentru nimic în lume. Numa’ că nu a avut noroc să aibă o familie a lui. Ăla-i calul lui. Mai mere cu el după apă. Am și tricou cu cai pe mine”, ne spune doamna Dorina.

O întrebăm dacă știe alt drum pentru a ajunge mai repede la baraj și sare imediat: „Hai, că vin să vă arat scurtătura, că oricum n-am de lucru. Că în casă bărbat nu am… Ioi, să vezi când îs raliurile aici, ce zgomot… în august sau septembrie.

Auzi, io am stat acolo jos la bloc. Și am zis către barbatu’ meu: Dacă vrei să stau cu tine, eu aici nu stau! Am avut apartamentul, l-am vândut și am luat aici. Nu îmi place gălăgia, nu îmi place muzica, unu’ pune o melodie, unu’ pune alta, la maxim… Acolo sus pe deal, dacă vrei, să îmi cumperi!

Și când am cumpărat în 2000, aici, a zis către mine: «Noh, unde m-ai adus?»

În liniște! i-am spus.

Dacă vreau să pun capul jos să dorm, să dorm liniștită. I-a plăcuut… Prima dată mai îîîhhh…, făcea figuri, dar după 2 săptămâni gata! A văzut că eu nu vreau să stau acolo la bloc. Mai bine aici decât acolo jos, în balamuc”, mărturisește fără regrete dumneaei.

De la drumul principal o luăm în stânga pe un drum de țară, pe lângă calul său care paște legat alături. Ne oprim pentru o poză de „familie” din nou, ne urăm toate cele bune, să ne revedem cu bine, apoi o luăm pe drumul cu bolovani, cu urme de căruță, prin păduricea răcoritoare. În scurt timp ajungem pe lângă alte case și un Ferrari roșu parcat în buza pădurii la platoul verde de lângă baraj. Vedem gâște și o familie de măgari. Măgarul tată priponit, încercând să se elibereze din strânsoare și să se alăture mamei și puiului de măgar care zburdă liberi pe malul Someșului. E duminică seară și grătarul fumegă în apropiere, înconjurat de o mulțime de oameni care ascultă muzică.