Someșul Post Industrial: Patrimoniu disonant și Infrastructură multispecii pe Canalul Morii | VERNISARE

Vara aceasta am explorat și cercetat împreună cu un grup entuziast de studenți potențialul Someșului Post Industrial. În cadrul a două ateliere, unul dedicat Someșul Mic din zona industrială și unul Canalului Morii, am parcurs locuri mai puțin știute de-a lungul apei, am cartat zone naturale surprinzătoare și clădiri industriale reper. I-am avut invitați pe arhitecții Mircea Munteanu, Klaus Birthler, Verona Musteață, inginerul Rareș Oargă și activistul Adrian Dohotaru.

Workshopul Someșul Post Industrial: Patrimoniu disonant a fost coordonat de Adriana Măgerușan și Martha Moroșan. Au participat: Aida Vikk, Alexandra Maria Olteanu, Anda Reșteu, Daria Diana Mureșan, Dragoș Mihai Ștefănuță, Iulia Maria Rebreanu, Mădălina Rusu, Tania Lazăr

Workshopul Canalul Morii: Infrastructură multispecii a fost coordonat de Marius Mornea și Dariush Afrasiabi. Au participat: Ana Aura Popescu, Alexandra Trîncă, Andreea Lăpuște, Denisa Boroica, Iulian Cehan, Răzvan Bordeianu, Sabrina Runcan, Tania Corsuc, Vlad Tonia. 

Rezultatele acestor demersuri au luat forma unei expoziții care va fi vernisată în cadrul evenimentului Someșul Post Industrial.

 

FRAGMENT.ARIUM: Instalație artistică despre memoria industrială | VERNISARE

fragment |  substantiv / fragm(ə)nt / | bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot

arium | suffix -arium | folosit pentru formarea substantivelor ce denotă un lucru sau loc

conectat sau in relație cu ceva, în special cuvinte care denotă medi       artificiale pentru faună sau floră       

Învelișurile materiale cu conținuturi imateriale se intercalează într-o țesere invizibilă de-alungul orașului care ființează și coexistă în povești personale, experiențe individuale sau imagini subiective. Însumate, compun un alt oraș. O caracteristică interesantă a acestui corp imaginar constă în faptul că poate continua să existe mult după ce concretul care îl alimenta, dispare. Fragmente atemporale de informații rămân suspendate în arhitectura internă a purtătorului, uneori cu o formă distorsionată și detașată de corespondentul fizic.

Această artă performativă vorbește despre narativele subiective ce compun realitatea fiecăruia. Despre modul în care aceste fragmente personale se rearanjază și se recompun în obiecte care poate nu mai există sau nici nu au existat. Despre imperfecțiunile, punctele moarte și golurile care compun invizibilul din orașul vizibil și pe care ochii minții le văd aievea.