Cazul Clujului, care a pierdut în ultimii 30 de ani foarte multe elemente de patrimoniu industrial, nu este unic. Și în alte locuri din România și din lume, platformele industriale sunt ținta speculațiilor imobiliare, a lipsei de apreciere a valorii acestui tip de patrimoniu sau a asocierii acestuia cu perioada rău famată a comunismului și a lipsei unei abordări sustenabile reale, care să vină cu refolosirea construcțiilor deja existente.

Zonele acestea, deja semi-abandonate, au lăsat spații largi să fie cucerite de o vegetație care adăpostește o biodiversitate rar întâlnită în interiorul orașelor. Malurile Someșului și ale afluenților acestuia de-a lungul zonelor industriale sunt cele mai bogate în biodiversitate, iar restructurarea acestor zone transformă radical aceste oaze de vegetație, reducându-le capacitatea de reziliență pe care o oferă orașului prin pierderea biodiversității.

Prezentările și masa rotundă aduc în discuție nu doar situația Clujului, ci și tendințele generale în restructurarea urbană a zonelor industriale. Cum pot fi reimaginate aceste locuri cu o încărcătură istorică și culturală în contextul dezvoltării urbane contemporane? Ce soluții există pentru a proteja și valorifica acest patrimoniu în fața provocărilor dezvoltării urbanistice și a infrastructurii verzi-albastre care le mărginesc?

INVITAȚII Ștefana Pascu Nica, Enikő Vincze și Ana Horhat vor prezenta diverse fațete ale restructurării zonelor industriale din perspectiva dezvoltării urbanistice, a transformării sociale și a prezenței altor vietăți din flora și fauna specifice. Apoi, aceștia invită publicul să participe la o dezbatere despre viitorul acestor spații care poartă amprenta trecutului industrial, moderată de Marius Moga și Marius Mornea.